O ia de mână, o duce până-n dreptul oglinzii şi sparge frenetic cu ciocanul o imagine de pe suprafaţa lucioasă.
CALIGULA (râde): Vezi, nu mai e nimic. Nici o amintire, toate chipurile au dispărut. Nimic, absolut nimic. Ştii totuşi cine rămâne? Mai apropie-te puţin. Uită-te! Apropiaţi-vă şi voi. Uitaţi-vă!
Se înfige înaintea oglinzii într-o atitudine dementă.
CAESONIA (privind oglinda, cu groază): Caligula!
Caligula schimbă tonul, pune degetul pe oglindă şi, privind deodată fix, spune cu o voce triumfătoare:
CALIGULA: Caligula!
booon - si ce ramane din mine cand ma trezesc, brusc si cam deodata?
cine e caligula si cine sunt eu?
dar, cine e caligula si cine esti tu?
(da, oamenii sunt in esenta... cumva, dar nu cred ca buni)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu