goana (baconsky)

"vine furtuna prin ceruri,
peste lanuri coapte si galbene,
peste campuri secetoase - furtuna,
peste luncile-ntinse - furtuna.

praful alearga-n vartejuri,
praful intuneca zarea,
si drumul singur si drumul
fluiera si fuge pe camp.

si fug hergheliile negre
si vitele-n sesul din marginea raului
si pastorii fug inchinandu-se
si raul fuge si el.

numai copacii se freamata si gem
de durere si spaima;
incearca zadarnic sa fuga
spre padurile verii si soarelui,

dar ii tin radacinele-adanci
si furtuna e-aproape si vine,
si toate fug, toate fug, toate fug,
numai copacii innebunesc pe coline."

prea tari copacii aia, nu? parca-s... umani.